– Uite, vizire, îi arătă șahul făcând un gest larg cu mâna, așa se prezintă tabla de joc la sfârșitul partidei dintre prințul Șamir și nepoata mea: regele alb la e1; doi pioni albi la d2, respectiv f2; un nebun alb (sau negru, indiferent, după cum poate fi și un pion, o damă sau o tură), la limita dintre e3 și e4 și regele negru la e8. Iar prințul susține că pe tot parcursul partidei niciuna din piese nu a mutat de pe un câmp de o anumită culoare pe un altul de culoare opusă.

8
7
6
5
4					?
3					?
2
1
	a	b	c	d	e	f	g	h

– Și probabil că nebunul (pionul, dama sau tura) a fost deplasat accidental când jucătorii s-au ridicat de la masă, se încumetă să presupună vizirul.

– Nicidecum, nicidecum, dragul meu: tocmai aici este problema și încercarea la care vrea să ne supună prințul. Întrebarea lui este unde ar trebui să se găsească nebunul/pionul/dama/tura?
– Unde ar trebui să se găsească? îl îngână pierdut vizirul.
– Întocmai. Ba ne oferă chiar și un indiciu. El spune că problema poate fi reformulată mai simplu astfel: dacă partida s-a jucat fără ca piesele să schimbe culoarea câmpurilor iar la sfârșitul partidei, pe tabla de joc – în afară de cei 2 regi și cei 2 pioni –, a mai rămas o piesă (nebun, pion, damă sau tură), care este culoarea câmpului pe care ea se găsește?
– „Care este culoarea câmpului pe care ea se găsește?” repetă vizirul, ușor amețit. Și asta numește prințul indiciu?
– Desigur; și speră că va fi un indiciu folositor. Iar eu sper că vom reuși să dezlegăm enigma prințului și să nu ne facem de râs.
– „Să nu ne facem de râs”... Hm, desigur, hm... să nu ne facem de râs...
Și vizirul plecă fruntea, căzând adânc pe gânduri.
Apoi o idee, o sclipitoare idee, luminoasă ca un fulger îi străbătu mintea. Și atunci avu răspunsul.

Puteți spune care este acesta și care a fost raționamentul vizirului?

Soluție:

Vizirul și-a pus următoarea întrebare: dacă piesa suplimentară de pe tabla de joc s-ar fi aflat pe o căsuță albă, atunci ultima piesă capturată de pe o căsuță neagră, de către cine ar fi putut fi ea capturată?
Desigur, nu de cele două piese de pe câmpurile albe, dar nici de regele alb din e1 sau de pionii albi din d2 și f2 care nu și-au schimbat deloc poziția de la începutul partidei!
Imaginându-și piesele albe și negre de pe câmpurile negre ca pe două armate care se devorează reciproc, vizirul își dă seama că în final trebuie să rămână cel puțin un supraviețuitor.
Și cine ar putea fi acesta (în afara celor trei care nu s-au mișcat), decât nebunul/pionul/dama/tura, adică piesa suplimentară de pe tabla de joc de care vorbea prințul?
Așadar, raționând prin reducere la absurd, vizirul deduce că această piesă suplimentară nu poate să se găsească decât pe un câmp de culoare neagră, mai precis în e3.