Logicus - Antrenamentul conexiunilor rapide

În grădina seraiului, Riar-Șah se plimbă alene pe aleile pavate cu dale de marmură. Sub o revărsare multicoloră de flori parfumate, cu aleile străjuite de tufe de trandafiri și iasomie, fântâni arteziene și canale prin care susură apa limpede precum cleștarul, împânzită de garduri de caprifoi și chioșcuri de verdeață – grădina seraiului este o bijuterie.
Ajuns în fața chioșcului de trandafiri agățători de lângă portic, Riar-Șah aruncă o privire înăuntru și vede pe măsuța de șah câteva piese (vezi figura de mai jos), semn clar că noaptea trecută se desfășurase acolo o partidă de șah.

8
7
6
5
4
3
2
1
	a	b	c	d	e	f	g	h

Șahul trecu pragul și se apropie de măsuță. Jos, pe podea, sub latura nordică a mesei de joc (latura de sus a tablei de șah din figură), găsește o batistă. Era o batistă de mătase cu monogramă. Recunoscu imediat monograma vizirului Abadan. Aha! Prin urmare, aici stătuse vizirul! Era evident că negrul pierduse partida. Dar, oare, vizirul jucase cu albele sau cu negrele, ca de obicei?
Luat din scurt, vizirul spuse că băuse atâta ceai de valeriană în noaptea trecută, încât dormise neîntors până dimineața și nu-și mai aducea aminte de nimic. Tot ce știa era că în timpul jocului nu avusese loc nicio promovare.
Șahul studie încă o dată tabla de joc și înțelese că nu avea nevoie de informații suplimentare. Putea deduce cu ușurință dacă nordul sau sudul fusese punctul de start pentru alb și, implicit, afla imediat dacă vizirul pierduse sau câștigase partida.
Puteți reconstitui raționamentul lui Riar-Șah și spune dacă vizirul a câștigat ori a pierdut partida?

Soluție:

Când a dat prima oară cu ochii de masa de șah din chioșcul de trandafiri și a descoperit batista vizirului sub latura nordică a mesei, șahul Riar a fost cât pe ce să facă o greșeală. Și-a închipuit că ultima mutare a albului nu putea fi decât cea în care un pion din g2 ar fi capturat o piesă a negrului din h1, capturare în urma căreia pionul ar fi promovat la nebunul din h1, dând șah mat regelui negru din a8. Astfel încât, credea el, înaintarea albului nu s-ar fi putut produce decât dinspre nord spre sud, indicându-l în mod clar pe vizir drept câștigător.
Însă atunci când vizirul a mărturisit că nu își mai amintea nimic din cele petrecute în noaptea precedentă cu excepția faptului că nu avusese loc nicio promovare, șahul a înțeles că a greșit și că trebuia să mai existe o altă posibilitate pentru ultima mutare a albului. Și aceasta nu putea fi decât cu unul din pionii din d4 sau d6.
Să fi fost oare o mutare din d5 care să deschidă calea nebunului din h1 pentru a da șah regelui negru din a8? Nu, pentru că în acest caz nicio ultimă mutare a negrului nu ar mai fi fost posibilă, regele negru aflându-se în șah în oricare din pozițiile a7, b7 sau b8.
Și astfel, singura ultimă mutare posibilă a albului fusese cu un pion din e5, care capturase en passant ^*) un pion al negrului din d6. Acest pion din d6 înaintase bineînțeles în această poziție din d7. Mutarea albului imediat anterioară fusese cu nebunul din b4 în c5, dând șah regelui aflat în a7, care desigur nu fusese în poziție de șah cauzat de regina din e7, datorită pionului negru din d7. Iar regele negru din a7 putuse ajunge în această poziție înaintând, de pildă, din a6.
Și astfel, cu câteva mutări înainte de finalul jocului, tabla de șah arătase astfel:

8
7
6
5
4
3
2
1
	a	b	c	d	e	f	g	h

Mutările care au condus la configurația finală au fost:
Regele negru mută din a6 în a7;
1) Nebunul alb din b4 mută în c5 și dă șah regelui negru din a7;
Regele negru din a7 mută în a8;
2) Pionul alb din e4 mută în e5 și nebunul alb din h1 dă șah regelui negru din a8;
Pionul negru din d7 mută în d5, pentru a închide calea nebunului din h1;
3) Pionul alb din e5 capturează en passant pionul negru din d6.
Acum, este șah mat și configurația de pe tabla de joc este cea descoperită de Riar-Șah în chioșcul de trandafiri.
Așadar, a dedus Riar-Șah, înaintarea albului s-a făcut dinspre sud spre nord, ceea ce însemna că vizirul Abadan jucase cu negrele și deci pierduse partida.

 

^*) Regula en passant (care în franceză înseamnă „în trecere”) se aplică atunci când un jucător mută unul din pionii săi două câmpuri înainte față de poziția inițială a pionului și trece pe lângă un pion advers de către care ar fi putut fi capturat dacă ar fi fost mutat doar un câmp înainte. Regula spune că pionul care a efectuat mutarea dublă este vulnerabil doar pentru mutarea următoare, putând fi capturat de cel advers ca și când s-ar fi deplasat doar un câmp înainte.
Capturarea sau mișcarea en passant trebuie efectuată imediat după mutarea dublă, altfel acest drept este pierdut. Mișcarea este neobișnuită și pentru că este singura din jocul de șah în care piesa ce capturează nu rămâne pe câmpul pe care s-a aflat piesa capturată.

• Prec
• Mai departe