Un număr tot mai mare de studii susțin ipoteza că afecțiunile psihiatrice se manifestă inițial ca alterări structurale în regiuni specifice ale creierului
Cercetătorii de la Universitatea din Sevilla au identificat posibilele origini ale leziunilor structurale din creierul pacienților cu tulburări din spectrul schizofreniei (SSD). Este vorba despre regiunile care prezintă „cele mai mari alterări morfologice” în stadiul inițial al bolii, în comparație cu valoarea așteptată pentru persoanele neurotipice de același sex și vârstă.
În plus, rezultatele studiului au arătat că persoanele cu SSD au prezentat „reducere semnificativă” a similitudinii structurale între diferitele regiuni ale lobilor temporali, cingulari și insulari, conform informațiilor furnizate de instituția de învățământ într-un comunicat de presă.
În acest sens, un număr tot mai mare de studii a susținut ipoteza că afecțiunile psihiatrice se manifestă inițial ca alterări structurale în regiuni specifice ale creierului și, ulterior, se propagă în alte zone prin conectivitatea cerebrală.
Aceste tulburări sunt caracterizate de o maturizare cerebrală atipică, precum reducerea volumului, suprafeței și grosimii cortexului cerebral, ale căror alterări, asociate cu deficite cognitive și simptomatologie severă, urmează un model care reflectă o deconectare în cadrul rețelelor cerebrale specifice.
Similitudinea structurală între diferitele regiuni corticale poate fi estimată prin rețele bazate pe Divergența Morfometrică Inversă (MIND), o metodologie care utilizează caracteristici derivate din rezonanța magnetică structurală (MRI), precum volumul, suprafața și grosimea corticală, , după cum a arătat studiul, și care cuantifică gradul de similitudine morfologică între diferite perechi de regiuni, unde valorile scăzute ale MIND indică o similitudine structurală mai mică, ceea ce poate fi interpretat ca o mai mare deconectare morfologică între aceste regiuni.
Aplicând această metodologie recentă, au fost construite rețele MIND pentru 195 de subiecți sănătoși și 352 de persoane cu tulburări din spectrul schizofreniei, care, în comparație cu pacienții sănătoși, au prezentat în principal reduceri semnificative ale similitudinii structurale în lobii temporali, cingulari și insulari.
Aceste scăderi au fost mai pronunțate la persoanele cu o stare clinică mai nefavorabilă, definită printr-o deteriorare cognitivă mai mare și o simptomatologie mai severă. În plus, aceste alterări au fost localizate în principal în zone de asociere de ordin superior, care se maturizează mai târziu și sunt esențiale pentru funcțiile cognitive complexe.
În acest studiu au fost identificate și posibilele origini sau epicentre ale leziunilor structurale, definite ca acele regiuni care prezintă cele mai mari modificări morfologice în stadiul inițial al bolii, în comparație cu valoarea așteptată pentru persoanele neurotipice de același sex și vârstă.
În cele din urmă, universitatea a subliniat că 46 de caracteristici neurobiologice au fost corelate cu rețelele MIND, revelând că regiunile cu cea mai mică similitudine la persoanele cu tulburări din spectrul schizofreniei prezintă o prezență ridicată de astrocite și neurotransmițători, precum dopamina și serotonina, precum și o reducere a metabolismului și a microstructurii corticale.
Aceste descoperiri „furnizează dovezi privind interacțiunea complexă dintre similitudinea structurală, procesele de maturizare și neurobiologia” care stau la baza determinării stării clinice a persoanelor cu SSD. Această abordare „ar putea contribui la dezvoltarea de biomarkeri structurali și strategii terapeutice personalizate bazate pe profilul biologic și clinic al fiecărui pacient”.
