Numeroase teorii explică cum și de ce uităm situații obișnuite din viața de zi cu zi.
Cuprins
A uita este ceva obișnuit. Lapsusurile de memorie sunt atât de frecvente în viața noastră de zi cu zi, încât recurgem constant la tehnici pentru a nu uita informații importante. Notăm evenimentele importante într-un agendă sau le programăm în calendarul telefonului.
Cu toate acestea, deși relația dintre uitare și memorie este evidentă, a uita ceva nu înseamnă întotdeauna a șterge acel lucru din memorie. Experții susțin că informațiile sunt stocate undeva în memoria noastră pe termen lung, dar există și alți factori care intervin, determinându-ne să înlocuim cu ușurință acele informații cu altele noi.
Relația dintre timp și uitare
Există multiple teorii care studiază modul în care factorul timp influențează memoria noastră. Dar psihologul Hermann Ebbinghaus a fost cel care a dezvăluit în teoria sa, numită curba uitării, relația dintre uitare și timp.
Această reprezentare grafică a demonstrat că cea mai mare parte a informațiilor sunt uitate la scurt timp după ce au fost învățate. Cu toate acestea, contrar a ceea ce credem de obicei, viteza cu care informațiile sunt uitate încetinește pe măsură ce trec zilele și săptămânile.
Teorii care explică uitarea
Deși este adevărat că există multiple factori care pot contribui la uitare, există 4 teorii importante, recunoscute de cercetătoarea în domeniul memoriei Elisabeth Loftus, care ne ajută să înțelegem ce se întâmplă cu noi când uităm ceva. De ce nu ne putem aminti unde am pus cheile mașinii, dar ne amintim ziua absolvirii liceului?
Teoria interferenței
În memoria noastră coexistă constant amintiri similare, care ne fac să le înlocuim rapid unele cu altele. Probabil că uiți unde ai parcat mașina astăzi, deoarece amintirea locului unde ai parcat-o ieri interferează. Psihologii afirmă: „Cu cât două sau mai multe evenimente sunt mai similare, cu atât este mai mare probabilitatea ca interferența să aibă loc”.
Teoria decăderii
Această teorie recunoaște amprenta memoriei în creier. Schimbările fizice și chimice din creier pot afecta starea amintirilor noastre. Dacă uiți conceptele pe care le-ai învățat pentru examen după o lună, memoria acelei informații se va fi slăbit în creierul tău, indiferent dacă ai învățat mai multă materie în acea lună.
Teoria eșecului în recuperare
Memoria pe termen lung există, dar nu este întotdeauna accesibilă. De aceea, uneori nu reușim să ne amintim detalii specifice despre ceva, dar ne amintim evenimentul în general. Avem tendința de a interioriza acele concepte care ne vor fi utile în viitor.
- Uitarea dependentă de semnale
Alți cercetători au sugerat că, uneori, informația este realmente prezentă în memorie, dar nu poate fi amintită decât dacă există semnale de recuperare.
De exemplu, amintirea detaliilor primei întâlniri cu partenerul tău ar putea fi mai ușoară dacă miroși același parfum pe care îl purta la prima întâlnire. Uneori, lipsesc semnalele sau contextele care permit evocarea acestei amintiri.
Deși aceste motive ne pot indica de ce nu ne amintim cele mai cotidiene acțiuni, putem depune eforturi pentru a păstra în memoria noastră pe termen scurt date sau evenimente importante prin repetare și exersare.
