La persoanele în vârstă, paracetamolul, pilonul dulapurilor noastre de medicamente, ar putea slăbi rinichii dacă este utilizat prea mult timp. Un studiu britanic relansează dezbaterea privind acest risc adesea subestimat. Trebuie să ne îngrijorăm? Ce spun autoritățile franceze? Facem un bilanț.
Cuprins
Este un reflex înrădăcinat. O durere, puțină febră și gestul este automat: Doliprane®, Dafalgan® sau Efferalgan®. Paracetamolul rămâne cel mai vândut analgezic în Franța. Potrivit Agenției Naționale pentru Siguranța Medicamentelor (ANSM), mai mult de un francez din doi îl consumă în fiecare an, uneori de mai multe ori pe lună.
Cu toate acestea, în spatele acestei aparente siguranțe, cercetătorii încep să ridice vălul. Paracetamolul, utilizat pe termen lung, ar putea afecta rinichii, în special la persoanele în vârstă. Un risc discret, dar real și probabil subestimat.
De ce paracetamolul poate deveni periculos odată cu înaintarea în vârstă?
Utilizarea paracetamolului la persoanele în vârstă: ce arată studiul britanic
Un studiu amplu realizat în Regatul Unit între 1998 și 2018 pe mai mult de 180.000 de persoane în vârstă de 65 de ani și peste a comparat utilizatorii regulari de paracetamol cu cei care nu îl luau. Rezultatul a arătat că consumatorii regulari prezentau un risc crescut cu aproximativ 19% de a dezvolta o boală renală cronică. Cercetătorii au observat, de asemenea, o relație doză-efect: cu cât consumul era mai frecvent și mai îndelungat, cu atât riscul creștea.
Aceste date, publicate în revista Arthritis Care & Research și preluate de Journal International de Médecine (jim.fr), nu demonstrează o relație de cauzalitate, dar indică o asociere suficient de clară pentru a invita la prudență. Studiul a remarcat, de asemenea, un risc crescut de tulburări digestive și efecte adverse hepatice, semnale slabe, dar care, puse cap la cap, ne reamintesc că chiar și un medicament „blând” poate să nu fie așa pentru toată lumea.
De ce rinichii persoanelor în vârstă sunt mai vulnerabili?
Odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea rinichilor de a filtra sângele scade în mod natural. La 70 de ani, rata de filtrare glomerulară (RFG) a scăzut adesea cu aproape o treime față de cea a unui adult tânăr. Această fragilitate face organismul mai sensibil la toxicitatea anumitor medicamente, chiar și la doze normale.
Cu toate acestea, paracetamolul, deși este metabolizat în principal de ficat, este apoi eliminat de rinichi sub formă de metaboliți. În cazul unei funcții renale diminuate, acești metaboliți se pot acumula și pot exercita un stres oxidativ susceptibil de a deteriora țesutul renal. La persoanele în vârstă, riscul renal există mai ales atunci când paracetamolul este luat în mod repetat, uneori fără supraveghere medicală. Nu este vorba de a interzice paracetamolul, ci de a reaminti doza corectă.
În Franța, prudența este deja de rigueur
Autoritățile sanitare franceze nu au așteptat acest studiu pentru a recomanda vigilență. ANSM reamintește că doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 3 g fără aviz medical și că trebuie să se prefere întotdeauna cea mai mică doză eficientă. Autoritatea Superioară pentru Sănătate (HAS) precizează, de asemenea, că la persoanele cu insuficiență renală severă, administrarea trebuie să fie spațiată la intervale de până la opt ore.
În Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP), avertismentul este clar: „Paracetamolul trebuie administrat cu precauție în caz de boală renală sau hepatică. În caz de insuficiență renală severă, intervalul dintre două administrări trebuie să fie de cel puțin opt ore.” Aceste recomandări, adesea necunoscute, vizează evitarea cronizării dozelor mici, aceste administrări repetate care, pe termen lung, pot deveni insidios de nocive.
Paracetamolul la vârstnici: fără panică, fără banalizare
Medicii recomandă un echilibru rațional. Paracetamolul rămâne unul dintre cele mai sigure analgezice atunci când este utilizat corect. Rămâne referința în caz de dureri ușoare sau moderate, febră și atunci când trebuie evitate AINS. Dar, ca orice medicament, necesită o utilizare informată.
Un pacient vârstnic, hipertensiv sau diabetic, care urmează mai multe tratamente, trebuie să discute cu medicul său înainte de a-l lua în mod reflex. Deoarece o singură pastilă nu reprezintă o problemă. Problema o reprezintă administrarea aproape zilnică timp de luni de zile, adesea fără monitorizare biologică. O simplă analiză de sânge permite însă verificarea funcției renale (creatinină, DFG). Această monitorizare ar trebui să facă parte din controalele periodice ale persoanelor în vârstă care consumă analgezice pe termen lung.
Către o nouă perspectivă asupra durerii
Dincolo de medicamente, această întrebare ne pune în discuție raportul nostru cu durerea. Într-o societate în care se medicalizează cea mai mică neplăcere, a învăța să accepți un anumit prag de durere sau să explorezi alternative non-medicamentoase (kinetoterapie, relaxare, căldură, activitate fizică ușoară) devine o miză de sănătate publică.
Și tăcerea poate fi îmblânzită. A nu reacționa la fiecare durere cu o pastilă înseamnă a reda corpului posibilitatea de a exprima ceea ce simte fără a-l sufoca imediat. Și poate, în această tăcere regăsită, a-și păstra rinichii și sănătatea puțin mai mult timp.
