Salonașul în care prințul Akbar lua lecții de șah era cufundat în tăcere. De o parte și de alta a mesei de joc, prințul Akbar și vizirul Abadan priveau încruntați tabla, fără să rostească un cuvânt. Prăjiturile cu nucă și miere de pe tava de aur de alături erau neatinse. Doar din când în când, prințul sorbea încetișor câte o înghițitură din ceșcuța cu ceai de mentă și anason. Când șahul Riar apăru în ușă, vizirul tocmai așeza pe tablă calul alb pe care-l mutase. Șahul veni mai aproape și rămase câteva clipe pe gânduri, studiind cu atenție piesele de pe tabla de joc. Luă apoi pana și foaia de hârtie de alături, pe care vizirul le pregătise pentru a nota schemele mai importante de joc, dar pe care nu apucase încă să le folosească. Șahul notă ceva pe foaia albă, o împături în două cu scrisul înăuntru, apoi mai scrise ceva pe coala împăturită, o îndoi din nou în două cu scrisul înăuntru și aruncă biletul în sertarul măsuței pe care-l închise la loc.
– Gata acum! Toată lumea la masă! Prânzul e gata și Măria-Sa Doamna nu îngăduie nicio întârziere! Jocul poate să mai aștepte. Aveți tot timpul să-l continuați pe urmă, când veți descoperi și surpriza pe care v-am pregătit-o! Vom reține că ultima mutare a făcut-o albul cu calul.
Și, cu toate insistențele băiatului care voia să afle pe loc despre ce surpriză era vorba, șahul rămase neînduplecat.
Plecară tustrei la masă, zăvorând salonașul și luând cheia cu ei.
Să-i lăsăm să se înfrupte cu moutabal, falafel, tabouleh, borș de hammour cu lemongrass și lapte de cocos, ras asfour de rață, pilaf cu stafide și scorțișoară, cataif și baclavale și să aruncăm o privire asupra tablei de joc, așa cum au lăsat-o când au plecat:

Negru - 10

8 Turn Negru       Rege Negru      
7 Pion Negru Pion Negru Pion Negru       Pion Negru Pion Negru
6             Pion Negru  
5 Pion Alb     Rege Alb Pion Negru     Pion Alb
4   Cal Alb Nebun Alb          
3 Pion Negru           Pion Alb  
2 Pion Alb Pion Alb       Pion Alb Pion Alb  
1 Turn Alb              
  a b c d e f g h

Alb - 11

La întoarcere, prințul care juca cu negrele și era la mutare, avu o sclipire jucăușă în ochi. Apucă hotărât regele cu stânga și tura cu dreapta; vizirul făcu o mișcare dând să spună ceva, dar șahul interveni imediat:
– Fiule, oprește-te! Nu poți face asta!
Și, deschizând sertarul mesei de șah, scoase biletul și i-l întinse lui Akbar:
– Despăturește-l și citește cu glas tare ce am scris ultima oară acolo!
Și prințul făcu precum i se spusese: „Nu poți face rocadă și știi foarte bine de ce!”, scria pe coala împăturită în două.
Prințul făcu ochii mari:
– Dar bine, tată, cum de-ai...?
– Mai despăturește-l o dată și citește și prima însemnare!
„Când m-ai văzut studiind tabla, ai înțeles că m-am prins cum ați jucat și ce mutări ați făcut și ți-ai pus în gând să mă încerci! Prevăd c-ai să simulezi că faci rocada, doar ca să verifici dacă știu că nu ai acest drept!”
Prințul Akbar căzu în genunchi în fața tatălui său și îi sărută mâna.
– Așa este, tată! Întru totul adevărat, de la primul până la cel din urmă cuvânt! Gândul tău strălucit ne-a urmărit pas cu pas, de parcă ai fi fost aievea aici, alături de noi! Dar explică-ne, cum ai știut că nu am dreptul să fac rocadă?
Riar-Șah își trase un scăunel lângă masă și, cu brațul pe după umerii fiului său, începu să-și depene raționamentul...
Puteți spune care a fost acesta?

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: