Salonașul în care prințul Akbar lua lecții de șah era cufundat în tăcere. De o parte și de alta a mesei de joc, prințul Akbar și vizirul Abadan priveau încruntați tabla, fără să rostească un cuvânt. Prăjiturile cu nucă și miere de pe tava de aur de alături erau neatinse. Doar din când în când, prințul sorbea încetișor câte o înghițitură din ceșcuța cu ceai de mentă și anason. Când șahul Riar apăru în ușă, vizirul tocmai așeza pe tablă calul alb pe care-l mutase. Șahul veni mai aproape și rămase câteva clipe pe gânduri, studiind cu atenție piesele de pe tabla de joc. Luă apoi pana și foaia de hârtie de alături, pe care vizirul le pregătise pentru a nota schemele mai importante de joc, dar pe care nu apucase încă să le folosească. Șahul notă ceva pe foaia albă, o împături în două cu scrisul înăuntru, apoi mai scrise ceva pe coala împăturită, o îndoi din nou în două cu scrisul înăuntru și aruncă biletul în sertarul măsuței, închizându-l cu grijă la loc.
– Gata acum! făcu el apoi. Toată lumea la masă! Prânzul ne așteaptă și Măria-Sa, Doamna, nu îngăduie nicio întârziere. Jocul poate să mai aștepte. Aveți tot timpul să-l continuați pe urmă, când veți descoperi și surpriza pe care v-am pregătit-o. Vom reține că ultima mutare a făcut-o albul cu calul.
Și, cu toate insistențele băiatului care voia să afle pe loc despre ce surpriză era vorba, șahul rămase neînduplecat.
Plecară tustrei la masă, zăvorând salonașul și luând cheia cu ei.
Să-i lăsăm să se înfrupte cu moutabal, falafel, tabouleh, borș de hammour cu lemongrass și lapte de cocos, ras asfour de rață, pilaf cu stafide și scorțișoară, cataif și baclavale și să aruncăm o privire asupra tablei de joc, așa cum au lăsat-o când au plecat la masă:

Negru - 10

8 Turn Negru       Rege Negru      
7 Pion Negru Pion Negru Pion Negru       Pion Negru Pion Negru
6             Pion Negru  
5 Pion Alb     Rege Alb Pion Negru     Pion Alb
4   Cal Alb Nebun Alb          
3 Pion Negru           Pion Alb  
2 Pion Alb Pion Alb       Pion Alb Pion Alb  
1 Turn Alb              
  a b c d e f g h

Alb - 11

La întoarcere, prințul care juca cu negrele și era la mutare, avu o sclipire jucăușă în ochi. Apucă hotărât regele cu stânga și tura cu dreapta; vizirul făcu o mișcare dând să spună ceva, dar șahul interveni imediat:
– Fiule, oprește-te! Nu poți face asta!
Și, deschizând sertarul măsuței de șah, scoase biletul și i-l întinse lui Akbar:
– Despăturește-l și citește cu glas tare ce am scris ultima oară acolo!
Și prințul făcu precum i se spusese: „Nu poți face rocadă și știi foarte bine de ce!”, scria pe coala împăturită în două.
Prințul făcu ochii mari:
– Dar bine, tată, cum de-ai...?
– Mai despăturește-l o dată și citește și prima însemnare!
„Când m-ai văzut studiind tabla, ai înțeles că m-am prins cum ați jucat și ți-ai pus în gând să mă încerci! Prevăd c-ai să simulezi că faci rocada, doar ca să verifici dacă știu că nu ai acest drept!”, scria acolo.
Prințul Akbar căzu în genunchi în fața tatălui său și îi sărută mâna.
– Așa este, tată! Întru totul adevărat, de la primul până la cel din urmă cuvânt! Gândul tău strălucit ne-a urmărit pas cu pas, de parcă ai fi fost aievea aici, alături de noi! Dar explică-ne, cum ai știut că nu am dreptul să fac rocadă?
Riar-Șah își trase un scăunel lângă masă și, cu brațul pe după umerii fiului său, începu să-și depene raționamentul...
Puteți spune care a fost acesta?

Soluție:

Esențial pentru raționamentul șahului Riar este faptul că acesta a văzut ultima mutare a albului, făcută cu calul. El a mai observat că pionii  albi fuseseră cei care capturaseră toate cele 6 piese lipsă ale negrului de pe tabla de joc: pionul din h5 capturase trei, cel din g3 unul iar cel din a5 doi. Și, întrucât ultima mutare a albului nu fusese cu un pion ci cu calul, ea nu implicase nicio capturare, astfel că imediat înainte de ultima mutare a albului, pe tabla de joc nu mai fuseseră alte piese negre.
Atunci, se întrebase Riar-Șah, care fusese ultima mutare a negrului?
Dacă fusese cu tura sau regele, în mod evident negrul nu mai putea face rocadă. Dacă nici tura nici regele nu făcuseră ultima mutare, atunci ea nu putea fi făcută decât de unul din pionii din a3, e5 sau g6.
Și raționamentul își urmează cursul mai departe: șahul înțelege că ultima mutare a negrului nu putuse fi făcută de pionul din e5. Iată cum a gândit șahul Riar. Pionul din a3 nu putuse veni decât fie din d7 (caz în care efectuase 3 capturări), fie din e7 (în care caz făcuse 4 capturări); pionul din g6 nu putuse veni decât din f7 și făcuse deci o capturare. Astfel, acești 2 pioni ai negrului capturaseră cel puțin 4  din cele 5 piese lipsă ale albului. Prin urmare, pionul din e5 (care venea fie din d7, fie din e7) capturase cel mult o piesă. Dacă el ar fi venit din d7, pionul din a3 ar fi venit din e7 capturând 4 piese iar ca să ajungă în e5, pionul din d7 ar mai fi trebuit să captureze și el o piesă, ceea ce, împreună cu piesa capturată de pionul din g6, ar fi dus la un total de 6 piese ale albului capturate. Imposibil! Așadar, pionul din e5 nu putuse ajunge aici decât venind din e7, direct sau trecând prin e6. Dacă ar fi venit direct din e7, el ar fi blocat ieșirea nebunului negru din f8, care nu ar mai fi putut ieși vreodată ca să fie capturat de unul din cei 3 pioni albi. Iar ca să fi înaintat din e6, pionul din e5 ar fi însemnat să-i fi dat înainte șah regelui alb din d5. Imposibil! Ceea ce arată că ultima mutare a negrului nu putuse fi cu pionul din e5.
Prin urmare, dacă nu mutase nici tura nici regele, ultima mutare a negrului nu putuse fi decât fie cu pionul din a3, fie cu cel din g6. Și în fiecare din aceste două cazuri, Riar-Șah a dedus că, din motive diferite, cândva în trecut negrul își mutase regele.
Astfel, dacă ultima lui mutare ar fi fost cu pionul din f7 în g6, regele negru ar fi trebuit să mute la un moment dat în trecut, pentru a face loc turei din h8 să iasă pentru a fi capturată apoi de unul dintre pionii albi.
În fine, șahul a presupus mai departe că pionul din a3 ar fi cel care a făcut ultima mutare a negrului. Atunci, el trebuie să fi venit din a4, ceea ce înseamnă că toate cele 3 capturări ale sale din c6, b5 și a4, la fel ca și cea a pionului din g6, s-au făcut pe câmpuri de culoare albă. Și cum nebunul alb din c1 a fost capturat pe un câmp negru, toate celelalte 4 piese lipsă ale albului au fost capturate de pe câmpuri albe, de pionii din a3 sau g6. Ceea ce ar însemna că pionul lipsă din d2, dacă ar fi fost capturat de unul din acești pioni, ar fi trebuit să se abată de la coloana d, dar cum ar fi putut să se întâmple una ca asta, când toate cele 6 piese lipsă ale negrului au fost capturate de pionii din c2, e2 și h2? Singura posibilitate ar fi ca pionul din d2 să fi promovat, înaintând direct pe coloana d, din d2 până în d8, dar odată ajuns în d7, regele negru ar fi trebuit să se retragă de sub amenințarea lui, dacă nu cumva mutase deja mai devreme! Așadar, și în cazul în care ultima mutare a negrului ar fi fost cu pionul din a3, negrul nu mai  are dreptul să facă rocadă!
În concluzie, fie regele negru sau tura neagră au făcut ultima mutare, caz în care negrul nu mai are drept la rocadă; fie pionul din g6 a făcut ultima mutare, caz în care regele negru trebuie să fi mutat cândva în trecut, pentru a face loc turei din h8 să iasă pentru a fi capturată de unul dintre pionii albi; fie pionul din a3 a făcut ultima mutare, caz în care regele negru trebuie să fi mutat anterior, din cauza promovării pionului alb din d2! Care dintre aceste mutări este cea reală, numai jucătorii ar putea s-o spună. Cu certitudine însă, oricum ar sta lucrurile, în cazul de față negrul nu mai are dreptul la rocadă.

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: