Probleme de gândire laterală

Foarte populare în rândurile vorbitorilor de limbă engleză, problemele de tip ”lateral thinking” (gândire laterală) se caracterizează prin ineditul situaţiilor propuse, dar mai ales prin rezolvările ce impun depăşirea cadrului rigid al gândirii curente şi abordarea problemei din mai multe perspective, făcând apel la creativitate, jocuri semantice, subtilităţi lingvistice, etc.

Containerul

Detalii: Publicat: 08 Martie 2018 08 Martie 2018; Accesări: 682 682

Ana, Dana, Lazăr și Cezar au fost prinși într-o capcană. Se află acum în beznă totală, sub un container de metal uriaș, incapabili să vadă ceva în exterior. Bat în pereți și strigă, și strigă, și iar strigă, chemând cu disperare în ajutor, până când cineva în sfârșit îi aude. Cezar îl roagă pe necunoscut să aducă oameni ca să ridice containerul. Omul merge la cel mai apropiat post de poliție să ceară ajutor. Spune că sub containerul de metal se află 4 persoane care nu pot ieși. Containerul este ridicat și Ana, Dana, Lazăr și Cezar sunt eliberați. Totuși, poliția spune că omul care a venit să ceară ajutor este cel care a întins cursa. De ce?

Citește mai departe: Containerul

Containerul

Detalii: Publicat: 08 Martie 2018 08 Martie 2018; Accesări: 541 541

Ana, Dana, Lazăr și Cezar au fost prinși într-o capcană. Se află acum sub un container metalic uriaș, într-o beznă totală, incapabili să vadă ceva în exterior. Bat în pereți și strigă, și strigă, și iar strigă, chemând cu disperare în ajutor până când cineva în sfârșit îi aude. Cezar îl roagă pe om să aducă oameni ca să ridice containerul. Omul merge la cel mai apropiat post de poliție să ceară ajutor. Spune că sub containerul de metal se află 4 persoane care nu pot ieși. Containerul este ridicat și Ana, Dana, Lazăr și Cezar sunt eliberați. Totuși, poliția spune că omul care a venit să ceară ajutor este cel care a întins cursa. De ce?

Superorganizare la metroul londonez

Detalii: Publicat: 13 Februarie 2018 13 Februarie 2018; Accesări: 802 802

În multe stații de metrou londoneze, există două rânduri de scări rulante care urcă și doar unul singur care coboară. De ce?

Citește mai departe: Superorganizare la metroul londonez

Cine l-a ucis pe ziarist?

Detalii: Publicat: 05 Februarie 2018 05 Februarie 2018; Accesări: 719 719

Se crăpa de ziuă când petrecerea de adio de la Hanul lui Manuc se sparse și ea. În acea noapte, trupa Phoenix își încântase fanii pentru ultima oară cu un concert în formație completă, înainte de a se scinda și a-și schimba numele. Grupuri-grupuri de invitați se retrăgeau pe la casele lor și doar câțiva răzlețiți mai zăboveau cu telefonul în mână pe aleea din fața restaurantului, încercând să prindă în ultima clipă un taxi cu aplicația de profil de pe mobil.
Ionuț Raicu se apropie clătinându-se de bar și, punând o mână pe umărul Iuniei, articulă cu greu:
– Un gin tonic cu gheață, păpușico!
– Doar nu sunt chelneriță, sse zborși Iunia, impresara și una din cele trei organizatoare ale concertului de adio, prinzându-i brusc încheietura și răsucindu-i mâna la spate cu o mișcare de judo. Pe lângă artele marțiale, Iunia mai era pasionată de schi și tenis de masă.
– Atunci, poate una din astealalte două bombonele să mi-l aducă? Dacă oți fi într-adevăr două acolo... ce ziceți, frumoaselor? Și încercă să își fixeze privirea în direcția celorlalte două organizatoare, Iulia și Augusta.
– Cred că mai bine ți-am chema un taxi, sugeră ultima.
– Bunînțeles, desigurat, păpușico... păpușicilor... Dar mai înainte, să fie un ultim rând pentru mine și prietenii mei de colo: un gin tonic cu gheață, un Martini roșu cu gheață și lămâie, două Mojito, o Pina Colada, o Margarita fără lămâie, o lămâie fără Margarita... și, ah, un tip mort pe terasă...
Augusta, care îl urmărise amuzată dar foarte atentă, crezu că ultima alegere era o specialitate nouă de cocteil și întrebă cu ingenuitate:
– Se prepară direct deasupra gheții? (Jucătoare pasionată de hochei și baschet, iubea dansul de societate și căuta mereu să învețe lucruri noi.)
– Ce, tipul de pe terasă?... Nu, e chiar acolo... și e de-a dreptul mort... Lămâia era pentru el...
Organizatoarele se priviră nedumerite în ochi, neștiind ce să creadă.
– E tipul ăla de la Gazeta de București, Paul Verescu, parcă așa îi zice... Toată noaptea l-am văzut numai cu cele trei picolițe – Teodora, Zenovia și Varvara. Eu și cu prietenii mei am aruncat o privire asupra tipului: pare să fi fost otrăvit, cineva l-a otrăvit. Cel mai probabil una din cele trei picolițe. Hei, ginul meu tonic!... Se pare că ați uitat să-mi aduceți ginul tonic cu gheață!...
Dar cel mai ciudat lucru din toată povestea asta e șirul acela de nuci de pe masa de lângă cadavru. Pe cinstea mea, cel mai ciudat șir de nuci din viața mea. Și nu orice fel de nuci: o macadamia, un fistic, o jojoba, o macadamia, un fistic, o jojoba, un fistic... De parcă tipul ar fi vrut să spună cu asta ceva, chiar înaintea morții... Deși, se pare că la urmă s-a cam încurcat cu fisticul acela din coadă... De aceea zic, nu încerca niciodată să înșirui nuci după ce ai fost otrăvit...
Iunia se încruntă:
– Te pricepi la criptograme?
– Cu tequila? zâmbi Raicu fericit.
– Nu, cu criminali!
– Cred că ai dreptate, replică Augusta, dusă pe gânduri. Și, nu, tipul de la Gazetă nu s-a încurcat deloc. L-a desemnat fără echivoc pe criminal!
Cine l-a ucis pe ziarist?