Se crăpa de ziuă când petrecerea de adio de la Hanul lui Manuc se sparse și ea. În acea noapte, trupa Phoenix își încântase fanii cu un ultim concert în formație completă, înainte de a se scinda și a-și schimba numele. Grupuri-grupuri de invitați se retrăgeau pe la casele lor și doar câțiva răzlețiți mai zăboveau cu mobilul în mână pe aleea din fața restaurantului, încercând să prindă în ultima clipă un taxi cu aplicația de profil de pe telefon.
Ionuț Raicu se apropie clătinându-se de bar și, punând o mână pe umărul Iuniei, articulă cu greutate:
– Un gin tonic, cu gheață, păpușico!
– Doar nu sunt chelneriță, sse zborși Iunia, impresara și una din cele trei organizatoare ale concertului de adio, prinzându-i brusc încheietura și răsucindu-i mâna la spate cu o mișcare de judo. Pe lângă artele marțiale, Iunia mai era pasionată de ski și tenis de masă.
– Atunci, poate una din astealalte două bombonele să mi-l aducă? Dacă oți fi într-adevăr două acolo... ce ziceți, frumoaselor? Și încercă să își fixeze privirea în direcția celorlalte două organizatoare, Iulia și Augusta.
– Cred că mai bine ți-am chema un taxi, sugeră ultima.
– Bunînțeles, desigurat, păpușico... păpușicilor... Dar mai înainte, să fie un ultim rând pentru mine și prietenii mei de colo: un gin tonic cu gheață, un Martini roșu cu gheață și lămâie, două Mojito, o Pina Colada, o Margarita fără lămâie, o lămâie fără Margarita... și, ah, un tip mort pe terasă...
Augusta, care îl urmărise amuzată dar foarte atentă, crezu că ultima alegere era o specialitate nouă de cocktail și întrebă cu ingenuitate:
– Se prepară direct deasupra gheții? (Jucătoare pasionată de hochei și baschet, iubea dansul de societate și căuta mereu să învețe lucruri noi.)
– Ce, tipul de pe terasă?... Nu, e chiar acolo... și e de-a dreptul mort... Lămâia era pentru el...
Organizatoarele se priviră nedumerite în ochi, neștiind ce să creadă.
– E tipul ăla de la Gazeta de București, Paul Verescu, parcă așa îi zice... Toată noaptea l-am văzut numai cu cele trei picolițe – Teodora, Zenovia și Varvara. Eu și cu prietenii mei am aruncat o privire asupra tipului: pare să fi fost otrăvit, cineva l-a otrăvit. Cel mai probabil una din cele trei picolițe. Hei, ginul meu tonic!... Se pare că ați uitat să-mi aduceți ginul tonic cu gheață!...
Dar cel mai ciudat lucru din toată povestea asta e șirul acela de nuci de pe masa de lângă cadavru. Pe cinstea mea, cel mai ciudat șir de nuci din viața mea. Și nu orice fel de nuci: o macadamia, un fistic, o jojoba, o macadamia, un fistic, o jojoba, un fistic... De parcă tipul ar fi vrut să spună cu asta ceva, chiar înaintea morții... Deși, se pare că la urmă s-a cam încurcat, cu fisticul acela din coadă... De aceea zic, nu încerca niciodată să înșiri nuci după ce ai fost otrăvit...
Iunia se încruntă:
– Te pricepi la criptograme?
– Cu tequila? zâmbi Raicu fericit.
– Nu, cu criminali!
– Cred că ai dreptate, replică Augusta dusă pe gânduri. Și, nu, tipul de la Gazetă nu s-a încurcat deloc. L-a desemnat fără echivoc pe criminal!
Cine l-a ucis pe ziarist?

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: