Tipărire

Cum vâri întreg un ou crud, cu coaja intactă, într-o sticlă de lapte ca acelea de pe vremea lui Ceașcă, pe gura căreia oul poate să stea în echilibru, dar prin care, evident, nu intră în sticlă?
În rest, nici sticla și nici oul nu au nimic special iar oul, bineînțeles, nu trebuie să se spargă.
Explică procedeul utilizat!

Soluție:

Oul trebuie ținut în oțet cam o jumătate de zi. În acest fel, coaja lui se înmoaie și devine maleabilă.
Rupeți apoi câteva fâșii lungi dintr-o foaie de hârtie, dați-le foc și lăsați-le să cadă aprinse în sticlă. Așezați oul pe gura sticlei. După ce focul din sticlă se stinge, oul este aspirat înăuntru. Nu mai rămâne acum decât să clătiți bine interiorul sticlei cu apă rece, ca să îndepărtați scrumul și coaja oului să revină la forma normală.
Care este explicația?
Carbonatul de calciu din coaja oului, sub acțiunea acidului acetic (oțetului), se transformă în acetat de calciu și acid carbonic, care se descompune imediat în apă și dioxid de carbon.
Coaja oului devine astfel moale și maleabilă.
Dar de ce este aspirat oul în interiorul sticlei?
Arderea hârtiei încălzește aerul din sticlă, făcându-l să se dilate. Apoi, focul se stinge și aerul se răcește brusc. În urma acestei răciri bruște, aerul din sticlă se contractă, producând un vid parțial care aspiră oul în sticlă.