Iată cum gândește un leneș:
„Dacă destinul este un plan universal întocmit în așa fel încât tot ceea ce are să se întâmple să fie dinainte stabilit, nu este oare lipsit de sens, spre exemplu, a mai merge la medic? Dacă sunt bolnav și destinul meu este să mă însănătoșesc, atunci mă voi face bine oricum, fie că mă duc fie că nu mă duc la doctor. Iar dacă destinul meu este să nu mă mai fac bine niciodată, atunci vizita la doctor tot nu mi-ar mai fi de vreun folos.
Prin urmare, dacă mă îmbolnăvesc, nu voi merge nicăieri.”
Cum ați putea demonta această teorie?

Răspuns:

Pornind de la premisa că destinul este dinainte stabilit, leneșul cade în capcana unui paradox — acela de a nu putea decide „să nu meargănicăieri”, în caz că se îmbolnăvește, fără a-și dezminți firea sa de leneș.
Într-adevăr, dacă leneșul poate alege în caz că se îmbolnăvește „să nu meargă nicăieri”, după cum spune el însuși, înseamnă că e valabilă legea liberului arbitru care îi permite să își croiască propriul destin. Dar acest lucru este imposibil, după cum am văzut, întrucât destinul este dinainte stabilit.
Pe de altă parte, dacă el nu poate face această alegere, atunci trebuie să meargă la doctor, ceea ce vine în contradicție cu firea lui de leneș care „nu se duce nicăieri” dacă se îmbolnăvește.

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: