(Pe un motiv de Ion Creangă)
(137) Cică odată, doi oameni se însoţiră ca să meargă din satul lor până la oraş, unde fiecare avea o treabă. Au pornit ei din zori şi către nămiezi li se făcu foame. Căutară ei un loc umbros şi se aşezară să mănânce. Unul avea în desagă două pâini, celălalt — trei pâini. Dar n-apucară să se aşeze în iarbă, că în faţa lor răsări, ca din pământ, un bărbat, care le zise:

— Oameni buni, iacă, pornii la drum, crezând că ajung mai repede şi nu mi-am luat de-ale gurii, iar acum mi-e foame. Nu vreţi să împărţiţi hrana voastră cu mine? Să ştiţi că bani am şi nu vă voi rămâne dator.
— Bine, ziseră cei doi săteni.
Scoaseră cele cinci pâini şi împărţiră totul în mod egal. La plecare, străinul le dădu 10 lei şi-şi luă ziua bună de la ei.
Acum — ce să facă? Cum să împartă banii? Cel cu trei  pâini zicea că lui i se cuvin mai mulţi bani pentru că a avut mai multe pâini; celălalt socotea că dacă au împărţit egal pâinea, trebuie să împartă la fel şi banii, deci să ia 5 lei. De aici — sfadă. Şi au hotărât ca, la oraş să se adreseze judecătorului.
Acesta, într-adevăr, i-a împăcat, arătându-le cum trebuie împărţiţi banii.
Cum a procedat Judecătorul?

(Dan Lăzărescu - Paleoaritmetica)

 

Soluţie:

Împărţirea pâinilor în 3 părţi egale s-a făcut în felul următor: cel cu trei pâini le-a dat celorlalţi doi câte o pâine şi a păstrat una pentru sine, iar cel cu două pâini, le-a împărţit pe fiecare în 3 părţi egale şi le-a dat celorlalţi doi câte două treimi, oprind şi pentru el două treimi. Aşadar, fiecare a primit câte o pâine şi două treimi, adică cinci treimi de pâine. Străinul a plătit 10 lei,  deci a dat 2 lei pentru o treime de pâine.
Cel cu 3 pâini a avut 9 treimi de pâine şi i-a dat străinului 3 treimi. Lui îi vor reveni 6 lei.
Cel cu două pâini a avut 6 treimi de pâine şi i-a dat străinului două treimi. Lui îi vor reveni 4 lei.
Aşadar, judecătorul a hotărât ca omul cu 3 pâini să primească 6 lei, iar cel cu două pâini — 4 lei.