Tipărire

Manuc, proprietarul hanului cu același nume, era un om foarte gospodar și extrem de întreprinzător. Prin urmare, atunci când a avut nevoie să tocmească un pivnicer la beciul cu bere și vinuri, a găsit un mijloc iscusit de a alege omul potrivit.
I-a adunat pe toți cei veniți să se tocmească și le-a spus că are nevoie de un om care să-i dea de veste când băutura din butoaie scade la jumătate, ca să o mute în butoaie mai mici, să nu se răsufle și să-și piardă astfel din tărie.
Pentru aceasta, nu era îngăduită spurcarea băuturii cu vreun băț sau altă unealtă de măsurat, ci doar ridicarea capacului și măsurarea din ochi a conținutului.
Cel care va ști să dibuiască astfel butoaiele pe jumătate goale, avea să fie tocmit pivnicer chiar din acea zi.
Și, dintre toți cei veniți să se tocmească pivniceri, numai Fănel Vindulce a izbutit să dibuiască butoaiele pe jumătate goale, doar ridicând capacul și aruncând un ochi înăuntru.
Cum a făcut Fănel asta?

Soluție:

Fănel a ridicat de pe fiecare butoi capacul și l-a înclinat, astfel încât băutura să atingă marginea de sus a butoiului. A cercetat apoi cu luare-aminte fundul butoiului.
Dacă fundul butoiului era vizibil, butoiul era mai mult de jumătate gol.
Dacă fundul butoiului era complet acoperit de băutură și niciuna din marginile lui nu se zărea, butoiul era mai mult de jumătate plin.
Dacă însă se vedea marginea de jos a butoiului, băutura acoperind fundul doar până în punctul în care acesta se îmbina cu peretele, atunci butoiul era exact pe jumătate plin.